Cand lumea este proasta, lumea este proasta!

N-am sa inteleg toata viata mea, de ce se caca pe ei unii angajatori si se apuca de instruit angajatii pe niste teme pe care oricum nu le inteleg, nu le cunosc si nici n-or sa le aplice vreodata! De-un par exemplu, uite cum ma duc eu la o instruire din asta, cu un domn venit de la bucale, plin de "of course-uri" si ok-uri de parca "bineinteles" si "in regula" ar fi in chineza, care numa' ce s-apuca el de dat cuparerea si din gura-i proasta dar si din mana, unde credeti, cu creta, pe tabla, intr-o sala de sedinte!!! Acuma, io am zis la toata lumea: nici daca m-ar taia cineva bucatele mici si-ar pune sare pe mine, n-as vrea sa retraiesc partea din viata mea in care se intampla sa merg la liceu! Deci, fratele meu, la scoala generala mai era cum mai era, chestii de copii, nazdravanii, una-alta, la facultate viata, noutati alea-alea, dar la liceu nu m-as intoarce nici moarta! Numai ce imi amintesc de stresul absentelor, de plictiseala absolut mormantala din orele tinute de cate unul ori una care habar n-avea pedagogie, de cum ne priveau profii de sus, ca pe ultimele taraturi, cu aerul ala de satrapi/calai, de-i visai noaptea cum scot matele din tine ca n-ai caiet de teme, mi se ridica parul pe spate! Ei si cum ziceam, la treizeci de ani impliniti binisor de curand, mi-am spus io in mintea mea ca imi facusi norma cu profesori, diriginti/diriginte nefututi/e care te dau afara de la ore ca nu le place moaca ta, trecusi oleaca prin doi facultati mari si lati, printr-un masterel mititel acolo, ce mai, femeie culta, scolita, realizata, cu subordonati de dat cu exemplul! Pula Marioara! Iote cum vine nenea, si-mi darama castelul de carti! Pentru inceput, am intrat in sala, m-am asezat timid pe un scaun cat mai departe de "catedra" improvizata din capul mesei, mi-am scos agenda si pixul, asa de ochii lumii si din respect si astept. Dupa primele benganeli, imi dau seama ca fo' juma de ora omul are de gand sa-mi explice cum trebuie sa aplic bunul simt, si cum trebuie io sa folosesc toaleta corespunzator ca sa-mi imbunatatesc conditiile de lucru. Imi fac cruce cu limba si decid ca e vremea sa consult discret ghidul tv pe care il adusesem cu mine (am avut o presimtire), ca vroiam sa vad cand are emisiune diaconescu si daca a merlit sau nu magda (sic!). Numa' bine, trece jumatea de ora si vine omul la tabla, eu incerc sa ignor situatia si penibilul ei, cu atat mai mult cu cat in sala erau oameni cu oarece raspundere si prestanta in institutia unde cu drag si spor semnez condica, cand imi aduc aminte. Toata lumea in scaunele nota de zor ineptiile nenelui, asa ca intr-a doispea cand preda profu de latina si stii ca daca te-ai ars cu corigenta nu intri in bac. Consider ca este timpul pentru inca o cruce cu limba si purced. Aberatiile insa imi descretesc creierul si nu mai pot sa le ignor: analiza pe text, predicate, actiuni complementare, zic gata, m-am intors in timp, sigur am nimerit din greseala in masina vreunuia de mers in trecut si am aterizat la ora de romana. Incep incet sa am bufeuri, ma uit in jur, constat ca unii dintre "colegii mei" nu stiu sa citeasca decat pe silabe, si sunt sigura: m-am intors la ora de romana. Sangele mi se urca la cap, coboara spre picioare, colcaie, neuronii se chircesc, limba refuza sa mai faca gesturi religioase, si SNAP. Ridic mana, timid, asa ca la scoala, ferm convinsa de statutul meu de "eleva" si zic: "daca-mi permiteti!" Oh, ah, zgomote seci de pixuri puse discret pe masa, ochi plini de spaima care transimiteau un mesaj de genul saracilor evrei prinsi in lagar: "nu, nu, nu face asta! taci, nu mai spune nimic si poate scapi!" Incep calm, cu ratiune sa-mi expun un punct de vedere, pe subiect, constand intr-o recitare absolut ad literam al unui pasaj de lege, in speranta ca oamenii vor intelege ca sunt intr-o mare, mare confuzie pe care sunt pe cale sa o lamuresc eu! Si daca vad ca nu se aude nici pas, si omul nu ma intrerupe, prind curaj si fac si un "spirit" de gluma ca deh!, ma gasesc usor amuzanta si vivace!!! Zic: "si daca tot sunteti angajat de institutie sa ne scoliti, n-ar fi mai bine sa ne spuneti intrebarile, noi ne notam raspunsurile, dumneavoastra va luati banii, noi mergem la serviciu si toata lumea-i fericita!?" Aplauze zambarete, rasuri cristaline, buna dispozitie si apreciere vizuala!!! Vax, ioc, zero, zip, nada! Lumea baga capul in pamant, si omul tuna la mine: "doamna (domnisoara boule!) v-am vazut ca cititi (remarcati expresia!) de la inceput, sa nu credeti ca v-am vazut (m-ai vazut sau nu m-ai vazut pitifelnicule?) si pana la urma eu conduc aceasta sesiune asa ca va rog frumos!" Eu siderata, ii spui: "dom'le eu taman vorbeam despre lege, despre contract, despre cum este la noi si despre cum se plica toate astea, nu-mi aduc aminte sa fi citit in timp ce vorbeam, am eu atentie distributiva da' nici chiar asa" incerc je sa dreg busuiocul! Nimic, omul negru cu degetul spre mine, supunandu-ma oprobiului public pentru cum intrerup eu sesiunea(iaca fleosc!) si nu am respect pentru colegii mei care vor sa invete ceva!!! Si atunci se petrece: ma trezesc, si realizez ca platesc trei milioane jumate vechi pe luna la CAS, nu stiu cat la somaj, nu stiu cat la nu mai stiu ce pielea mea, toate oprite din salariul pe care mi-l plateste institutia care l-a angajat pe animalul respectiv si pe care-l plateste la randu-i din banii mei, si mi se ridica cacatul in cerul gurii si incep sa dau cu el inspre destinatar in timp ce-mi adun boarfele, gentoiul de strada si alte acareturi, inclusiv ghidul tv pe care oricum n-avusesem vreme sa-l studiez cum trebuie, si parasesc victorioasa sala cu satisfactia lui "i-am zis io vreo doua!" si cu nervii in pioneze, si ma opresc fix in biroul generalului care dupa numeroase incercari de a ma face sa ma opresc cedeaza si ajunge la concluzia ca in adevar individul ar trebui sa-mi ceara scuze si nu oricum ci in fata colegilor, in schimbul nefacerii publice a respectivei intamplari! De-asta zic!